Enache Dina, inginerul electroenergetic sub ochii căruia a crescut rafinăria
Anul acesta Petromidia a împlinit 40 de ani de producţie, ocazie cu care vă prezentăm rafinăria prin prisma oamenilor ei. Astăzi ne vorbeşte cu unul dintre cei „veteranii încă în activitate”, care au fost de faţă la pornirea primei instalaţii din cea mai mare rafinărie din România, şi care încă muncesc pentru ea. Este vorba de Enache Dina, coordinator Procurement, şef al Departamentului Utilităţi. Este omul care s-a ocupat de tot ce înseamnă alimentare cu energie a uriaşului combinat petrochimic de la Malul Mării, iar prin prisma amintirilor sale, vom vedea o altă faţă a Petromidiei.
Breasla rafinorilor nu e, aşa cum s-ar putea crede, formată doar din oameni specializaţi ca să lucreze exclusiv cu ţiţeiul. Include – poate - sute de meserii, care se contopesc într-o echipă compactă şi extrem de bine „unsă", în aşa fel încât uriaşa instalaţie să poată funcţiona non-stop şi fără de cusur.
De la rafinorii propriu-zişi, la mecanici, electricieni, oameni specializaţi să opereze utilaje industriale imense, chimişti, petrochimişti, alţii specializaţi în suduri, specialişti în transporturi, operatori pe mari panouri de comandă, până chiar şi la scafandrii, de toate găseşti în mare familie care înseamnă, astăzi, angajaţii de la Petromidia. Particularitatea care face diferenţa, aşa cum spuneam, este aceea că lucrează toţi în jurul aceluiaşi obiect: ţiţeiului. Şi fac asta în condiţii foarte stricte de securitate şi cu reguli speciale, care nu se aplică în alte domenii de activitate.
Sunt mii de oameni, prin venele cărora, la un moment dat, ajunge să curgă aurul negru, la figurat, evident. Pentru că a fi rafinor e, de fapt, o vocaţie, e o meserie pe care dacă nu o iubeşti, nu o faci din plăcere şi cu dragoste, atunci nu rezişti în ritmul pe care-l presupune. Iar lucrurile acestea nu le spun eu, ci le spun oamenii care lucrează aici încă de la începuturi.
Răscolind prin cutia cu amintiri
În Petromidia mai muncesc astăzi 55 de oameni care erau angajaţi şi clipa în care s-a apăsat pe butonul de pornire al rafinăriei. Enache Dina e unul dintre ei. La fel ca mulţi alţi angajaţi, e om al locului, născut şi crescut la malul mării. Şi, la fel ca ceilalţi „seniori", a văzut rafinăria răsărind din nisipul mlăştinos de pe limba de pământ care ţinea Marea Neagră la distanţă de lacul Năvodari.
Citeşte interviul complet: https://bit.ly/2nmQHjr