Alexandru Nicolcioiu: Povestea celor care au ridicat rafinăria

O incursiune în colecţia de amintiri cu Alexandru Nicolcioiu, omul-cheie din Rafinărie, care se poate lăuda că a trăit alături de Petromidia din clipa în care aceasta era doar o idee.

Aşa cum anunţam, anul acesta Petromidia a împlinit 40 de ani de producţie. Ocazie cu care vă prezentăm file de istorie trăite de oamenii a căror viaţă e legată indisolubil de uriaşa rafinărie de la Malul Mării. Astăzi, facem o incursiune în colecţia de amintiri cu Alexandru Nicolcioiu, omul-cheie din Rafinărie, care se poate lăuda că trăit alături de Petromidia din clipa în care aceasta era doar o idee, cu o decadă înainte ca prima instalaţie să pornească. Pentru întreaga sa carieră, Alexandru Nicolcioiu va primi titlul de „Cetăţean de Onoare” al oraşului Năvodari.

Dacă ar fi să împărţim, din considerente literare, anii de existenţă ai Petromidiei, am putea spune că aceasta a trecut prin trei perioade: una Romantică, una Neagră şi una de Reinventare. Perioada Romantică începe la sfârşitul anilor '60, când pe limba de pământ care despărţea Lacul de la Năvodari şi ţărmul Mării Negre, cât vedeai cu ochii, găseai doar stuf răsărit din pământul mlăştinos amestecat cu nisip. Unde astăzi vedem Rafinăria Petromidia şi, chiar lângă gardul ei, hoteluri cu multe stele şi cartiere de vile şi blocuri semeţe, pe atunci, pe kilometri întregi de pământ, numai briza mării mişca buruienile crescute în voie şi doar pescăruşii, şi ei rari, deranjau pustietatea cu ţipetele lor stridente.
 

Amintiri din Perioada Romantică

 

Alexandru Nicolcioiu era un entuziast elev de liceu când a auzit prima dată că pe Litoral va fi construită un mare combinat petrochimic. Nu se ştia exact unde va fi ridicat, dar se ştia că va fi şi, cum era obiceiul pe atunci, ca tinerii să se întoarcă acasă după facultate, s-a gândit că pentru el rafinăria ar putea fi o oportunitate.

„Despre construcţia unei rafinării în judeţul Constanţa ştiam încă din 1968, când eram în liceu, în clasa a X-a. A venit un grup de profesori de la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie din Bucureşti care normal, promova facultatea respectivă, şi atunci ne-au explicat ce înseamnă prelucrarea ţiţeiului. Eu, fiind dobrogean, m-am bazat pe informaţia aceea. Gândul meu a fost să rămân în Constanţa, că eram învăţaţi să ne întoarcem fiecare acolo unde eram născuţi, prin repartiţie. De asta m-am axat pe profesia în petrochimie, chimie, matematică, fizică. De atunci m-am gândit să dau la această facultate. În 1970 am devenit student la Universitatea de Petrol, Gaze şi Geologie din Bucureşti, Facultatea de tehnologia şi chimizarea ţiţeiului", povesteşte, cu nostalgie în priviri, inginerul care avea să conducă, mai târziu, zeci de ani destinele Petromidiei.

Citeşte interviul complet: https://bit.ly/2mDouEM