Începuturi
Un Drum către Excelență
Cu peste 45 de ani în urmă, Petromidia a început să își scrie istoria pe malul mării, la Năvodari. Decizia amplasării rafinăriei a fost luată după un survol cu elicopterul, determinând că locația actuală îndeplinește toate condițiile esențiale: apropierea de mare, de o localitate ce putea fi dezvoltată și un vast spațiu disponibil.
Concert aniversar de muzică clasică
Aniversarea de 45 de ani marchează angajamentul Rompetrol pentru excelență industrială, inovație și dezvoltare durabilă, cu contribuții semnificative ale companiei la economia regională și națională și sprijin pentru comunitățile locale.
Ceremonia de aniversare include un concert de muzică clasică la Teatrul Oleg Danovski din Constanța, cu participarea Orchestrei Camerata Regală, dirijată de Constantin Grigore și acompaniată de violonistul kazah Erzhan Kulibaev.
Citiți interviul aici.
Comunitatea din Navodari s-a dezvoltat împreună cu Petromidia
În anii 1970, terenul pe care se întinde astăzi Petromidia era, în mare parte, o mlaștină, însă ambiția și munca a mii de oameni au transformat-o într-una dintre cele mai moderne rafinării din sud-estul Europei.
La început doar o așezare mica, formată în special din pescari, Năvodari a avut o dezvoltare semnificativă în timp. De la 500 de locuitori, creșterea demografică a avut loc în anii ’80, când în Năvodari trăiau deja 26.000 de oameni, iar în prezent, vorbim despre unul dintre cele mai importante orașe din Dobrogea, cu 40.000 de locuitori.
Puțini știu că din suprafața totală de 480 de hectare pe care o ocupă Petromidia, 37 de hectare au fost recuperate din mare. Primul ţăruş a fost batut la 9 iulie 1976. S-a muncit mult la asigurarea stabilităţii terenului de sub Petromidia, astfel că întreaga construcţie rezistă la un cutremur de nouă grade pe scara Richter.
Lucrările la combinat au durat 13 ani si circa 5.000-6.000 de oameni au lucrat pentru ridicarea acestei rafinarii.
Prima instalație, Distilarea Atmosferică, a fost pusă în funcțiune în 1979, iar de atunci, Petromidia s-a extins la 19 instalații principale, devenind cea mai mare rafinărie din România.
Cronologia Rafinăriei Petromidia
Detalii interesante
- Pentru a se asigura forţa de muncă la început, au fost transferaţi la Constanţa salariaţi din complexe similare din toata România.
- Deplasarea în incinta combinatului se făcea pe jos, cu bicicletele personale sau ale platformei, vreo 200 la număr.
- Primul calculator Felix s-a văzut prin 1985, iar prima legătură la Internet a avut-o directorul comercial în 1992.
- Platforma este înconjurată de un zid subteran, lat de 80-100 centimetri şi cu o înălţime de 4,5 metri care are rolul de a reţine urmele de produse petroliere care, accidental, se pot înfiltra în sol, evitându-se migrarea în mare sau lac.
- Pentru menţinerea nivelului constant al pânzei de apă freatică de sub platformă, există un sistem special de reţele de drenuri şi staţii de drenare special construite.
- Necesarul de apă al platformei este pompat din canalul Dunăre – Marea Neagră cu ajutorul unei staţii de pompare, amplasată la 30 de kilometri de platformă.
Era post-comunistă
Scopul construirii acestui combinat a fost de a dezvolta o întreagă industrie pe verticală: textile, petrochimie, cauciuc, lacuri și vopseluri, îngrășăminte chimice, iar toată această dezvoltare urma să aibă ca referință petrolul.
În perioada anilor 1990 - 2000, pieţele s-au restructurat radical atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, iar necesarul de materii prime pentru industria de fire şi fibre sintetice a scăzut foarte mult, ceea ce a avut ca efect redirecţionarea activităţii platformei pe producţia de carburanţi şi polimeri.
Pe parcursul anilor, Petromidia a fost martora multor transformări, adaptându-se la schimbările pieței și tehnologice.
De la primele zile, când angajații se deplasau pe biciclete și primul calculator Felix apărut în 1985, la inaugurarea unui centru de comandă și control automatizat în 2005, rafinăria a demonstrat constant un angajament puternic față de inovare și sustenabilitate. Centrul de comandă și control este construit ca un buncăr, fiind proiectată să reziste calamităților naturale severe, precum cutremurele.
Cea mai mare rafinărie a României
Modernizările continue sustinute de actionarul unic, KazMunayGas, cum ar fi proiectul major de investiții din perioada 2008-2012, au crescut capacitatea rafinăriei la 5 milioane de tone, consolidându-i statutul de lider național și regional.
Petromidia este o rafinarie cu un indice de complexitate ridicat și prelucrează țiței cu conținut ridicat de sulf, obținând exclusiv produse Euro 5.
Petromidia lucrează integrat cu Vega, cea de a doua rafinărie a Grupului, căreia îi trimite produse semifabricate din care rezultă produse cu valoare adaugată. Vega este singurul producător local de bitum rutier și bitum modificat cu polimeri.
Tot în cadrul rafinăriei Petromidia, funcționează singura unitate de petrochimie din Romania.
În 2008, rafinăria a pus în funcțiune singurul terminal marin, aflat la 8,6 km de Portul Midia, care aprovizionează rafinăria cu țiței prin conducte subterane și terestre.
În 2020, pe fondul pandemiei COVID-19, Petromidia a dezvoltat un nou sort petrochimic, folosit pentru materialul filtrant din măștile de protecție, marcând astfel o adaptare continuă a rafinăriei.
După ani cu pierderi financiare sucessive, cauzate de volatilitatea din piață, 2022 a reprezentat unul dintre cei mai buni ani din istoria Rompetrol.
Petromidia reprezintă unul dintre principalele motoare ale industriilor din regiune, cu noi recorduri de producție. Pe lângă carburanți, de aici pleacă produse și materii prime pentru o gamă întreagă de industrii și mărfuri - atât în țară, cât și pe plan extern.
În 2023, rafinăria a direcționat două treimi din producție pe piața internă, asigurând mobilitatea a milioane de șoferi, dar și funcționarea multor industrii locale.
Astăzi, Petromidia rămâne un simbol al excelenței industriale și al dezvoltării sustenabile, un actor social implicat prin locurile de muncă create și investițiile în comunitate, contribuind semnificativ la economia regională și națională, și, foarte important, la securitatea energetică a Europei.